Ricanuscimentu dâ lingua
Jornu 16 di maju dû 2025 fu prisintatu a l’ARS un disignu di liggi pi prisintari ô Parramentu dâ Ripùbblica Italiana a pruposta di canciari a liggi 482/1999.
Cca appressu attrovi tutti i nfurmazzioni chi ponnu èssiri ùtili, cu’ semu, picchì u facemu, e i risposti ê dumanni chi ni vennu fatti cchiù spissu.
Cu’ siti? Siti un muvimentu pulìticu o fulclurìsticu?
No. U nostru è un muvimentu pupulari, mudernu e chî so ràdichi ntê tirritori, chi nasci dû vasciu e chi è fattu di jùvini, studenti, travagghiatura e parranti matrilingua chi ùsanu u sicilianu ogni jornu, macari ntâ Riti, puru chu l’istituzzioni. Nun semu nustàrgici e mancu fulcluristi: nun campamu ntô passatu, ma ntô prisenti.
E nun semu un partitu.
Qual’è u vostru ubbittivu?
N’ubbittivu cuncretu e subbitaniu: mèttiri u sicilianu ntra i lingui ricanusciuti dâ Liggi 482/1999, comu già succidìu pû sardu e pû friulanu. È un primu passu p’èssiri quatilijati, p’aviri finanziamenti, stigghi didàttici e visibbilità istituzziunali. Cullabburamu macari cu diputati riggiunali e nazziunali pi chistu, dànnuci supportu tècnicu e attualizzatu ncapu a na materia chi spissu scanùscinu.
Comu arrispunniti a cu’ vi dici ca vuliti nfurzari na lingua “standardizzata”?
Ni scanzamu di tutti i mudeḍḍi rìggidi o priscrittivisti, quali chi fùssiru.
Nun prupunemu un “sicilianu standard” nfurzatu di l’autu. Â riversa: i nostri stigghi edituriali sèrbinu sulu a mustrari u sicilianu ’n cuntesti furmali (scola, media, amministrazzioni pùbblica), rispittannu i varità lucali.
A nostra ortugrafìa è elàstica e pulinòmica, nun lijata a na varianti sìngula.
Nun vulemu scancillari a diversità: a vulemu valurizzari.
Ma a vostra pruposta nun àvi u rìsicu di puliticizzari a lingua?
Liggemmu i crìtichi, e cu quarchiduna semu macari d’accordu: certi passaggi dâ ntruduzzioni ô DDL sunnu puliticizzati o picca pricisi. Già nni stamu discurrennu chî diputati chi u prupòninu p’ammigghiuràrili. Comu ca fussi, u cori dâ liggi è chiaru e tècnicu: ricanùsciri e prutèggiri a lingua siciliana a liveḍḍu istituzziunali.
Picchì ammuttati accussì ncapu â chianificazzioni linguìstica (LP)?
Picchì è nu strummentu usatu a liveḍḍu eurupeu di cchiù assai di 50 anni. Nun nû mmintammu nuiautri, e nun nû sta nfurzannu nuḍḍu. È na prassi aduttata nnô Galles, nnô Friuli, ’n Sardigna e nnâ Còrsica. Ni dispiaci chi na parti dû munnu accadèmicu cuntinua a cuntrastari na furma di LP, quali chi fussi, nigandu tuttu un campu di studiu e d’azzioni pùbblica.
Aviti rapporti cû munnu accadèmicu?
Se, e vulìssimu chi addivintàssiru cchiù forti. Assai di cu’ ni susteni sunnu studenti o culleghi dî linguisti di l’Università di Palermu e di autri centri. Stimamu assai u travagghiu d’iḍḍi. Rinuvamu u mmitu ô pruf. Ruffinu e ê mèmmiri dû CSFLS pi cullabburari nzèmmula. Senza u cuntribbutu d’iḍḍi, sarà assai diffìcili custrujiri matiriali didàttici pricisi, chiani sculàstici efficaci e na nfrastruttura linguìstica vera.
Chi prupuniti di cuncretu pî scoli?
Un mudeḍḍu bilingui e nchiusivu, sìmili a chiḍḍu chi già si usa nta assai autri riggiuni d’Europa e d’Italia. Vulemu chi i picciriḍḍi crìscinu cu tutti du’ i lingui, senza idiuluggìi e mancu nfurzati. U sicilianu nun àv’a èssiri n’uggettu di museu, ma na lingua viva, nzignata e campata.
U sicilianu â scola? Nun cc’è u rìsicu di mpijurari l’arfabbitizzazzioni?
No. Prupòniri un mudeḍḍu bilingui nun veni a diri livari u talianu, ma mittìrici ô ciancu u sicilianu di manera mirata e prupurziunali, comu già mmatti di dicini d’anni nta assai riggiuni d’Europa. Ntô Galles, ntô Friuli, ’n Sardigna, ’n Arsazzia e nnî Pajisi Baschi si nzigna a lingua lucali senza criari danni â cumpitenza ‘n italianu, ngrisi, francisi o spagnolu. Anzi, a ricerca scintìfica dimustrau chi i mudeḍḍi bilingui nfùrzanu l’arfabbitizzazzioni, picchì sbiluppanu a cunzapivulizza metalinguìstica e ammigghiùranu a cumprinzioni dî strutturi linguìstichi ‘n ginirali.
Ma quali varità s’hâ nzignari? U sicilianu nun è nu nzemi di assai dialetti?
Veru: è propia pi sta scaciuni chi nun prupunemu “un sicilianu sulu”, ma un mudeḍḍu ortugràficu pulinòmicu. Stu tipu di scrittura ni pirmetti di riprisintari tutti i varità lucali, di manera cuirenti ma non rìggida. A prima virsioni di l’ortugrafìa è dû 2017, e nzinu a ora si dimustrau efficaci nnâ riprisintazioni di tutti i varità lucali dû sicilianu.
Chiḍḍu chi vulemu scanzari è chiḍḍu chi temi cu’ ni crìtica: un mudeḍḍu cintralista, nfurzatu di l’autu, chi nchiana a ricchizza dû parratu. A nostra pruposta va â riversa: ricanùsciri un valuri pùbblicu â lingua, accussì comu veni parrata nnî tirritori, senza nigàrini a cumplissità.
Nun abbasta usari a lingua ‘n famigghia o nta l’arti pi prisirbàrila?
No, nun abbasta. Già u sicilianu è usato ‘n famigghia, nnâ mùsica, nnô tiatru e nnô cìnamu – e sti formi s’ànn’a sustèniri. Ma nuḍḍa lingua campa a longu si veni tagghiata fora dâ scola, dî media, di l’istituzzioni. Senza strummenti pùbblici, macari i parrati cchiù attivi scumparìscinu nta na para di ginirazzioni: è chiḍḍu chi sta mmattennu cû sicilianu.
Nun si parra di livàrici spazziu ô talianu o ê lingui furasteri, ma di ricanùsciri a dignità dû sicilianu macari comu lingua di nzignamentu e di cumunicazzioni furmali. Nun cc’è na manera sula di sarbari na lingua, ma tagghiari fora a scola e l’istituzzioni è sicuru a manera cchiù lesta pi pirdìrila.
Chi stigghi sbiluppàstivu?
Comu ogni nfrastruttura pùbblica, macari a lingua abbisogna dî mezzi giusti. Travagghiamu pi dàrici a tutti pari:
- stigghi diggitali pi scrìviri ntâ nostra ortugrafìa;
- ntilliggenza artificiali ammajistrata cû sicilianu;
- manuali e matiriali pâ scola;
- media e cuntinuti audiovisivi;
- lochi pùbblici unni u sicilianu po esìstiri cu tutta a so dignità.
V’âti vutatu a linguisti, studiusi e sperti?
Se, e u sicutamu a fari. U nostru oruggetru nasci di anni di studiu, cunfruntu e travagghiu linguìsticu. I pruposta ca purtamu avanzi si fùnnanu supra a ducumenti, grammàtichi, lèssici, mudeḍḍi ortugràfici e studi scintìfici ca foru pubblicari di sperti ricanusciuti ntô campu dâ linguìstica siciliana, ntra chisti cci su’ prufissura univirsitari, gluttòluggi, dialittòluggi, scrittura, tradutturi e nzignanti. Certuni fannu parti attivi dû nostru pircursu, autri ni ispìranu chî so travagghi.
Ricanuscemu a mpurtanza dû travagghiu accadèmicu, ed è propia pi chistu ca vulemu di gràpiri na discurruta custruttiva, e no a sciarra. Ma i discurruti nun ponnu pàrtiri dû priggiudizziu ca dici ca u sicilianu fussi sulu un “dialettu affittivu” di lassari ê canzuna e no na lingua digna di chianificazzioni. U diàlugu scintìficu veru accumincia cû rispettu ntra di tutti e cû ricanuscimentu dû valuri curturali, idintitariu e pidagòggicu dû sicilianu.
Sparti ni fu cunzigghiatu chiaru e pricisu di chiariri ca dicini di accadèmici siciliani ni spiaru ca nun âm’a rènniri pùbblica a so adisioni pi scantu di aviri prubblemi ô travagghiu, pi causanti d’un clima propia di tirrurìsimu accadèmicu. Stu datu, ncuitanti e mpurtanti di na manera tristi, ammustra quantu è urgenti un dibbàttitu graputu, sirenu e pluralista, senza amminazzi idiulòggichi.
Nun vi scantati chi è tempu persu?
Chiaru ca no. Ni cummincemmu ca stu prucessu cci àv’a èssiri. I siciliani vonnu ca a lingua d’iḍḍi cci àvi na dignità pùbblica, e sunnu sempri cchiù assai i cristiani ca si fannu sèntiri. Si parra lìbbiri a tanti banni, nnê cumunità e nnê stituzzioni. Vulemu fari stu caminu tutti di nzèmmula, senza di jiri contra a nuḍḍu.
Dumannamu rispettu, ntisa e cullabburazzioni. Nun ni ntiressa u scuntru idiulòggicu, ma un diàlugu seriu e trasparenti. Semu prontu a discùrriri, ammigghiurari e ntigrari i nostri pruposti cu cu’ è-è ca voli ajutari a sarbari e nfurzari u sicilianu.
Nun è cosa di “siḍḍu”, ma sulu di “quannu”.
E nuiautri cci semu.